gaiņāt

gaiņāt
I.
1.  ( nost; ) v. отгонять  ( к отогнать; Грам. инф.: н. в.; Окончания: \gaiņātю, \gaiņātешь)
LKLv59
▪ Sinonīmi
I. aizdzīt; aizgainīt; aizgaiņāt; atdzīt; atgainīt; atgaiņāt; dzīt nost; gainīt
II. darb.v.
1. dzenāt; dzīdināt; dzīdīt; dzīt; gainīt; raidīt; tramdīt; trenkāt; trenkt; triekt; vaikāt; vaļīt; vanckāt
2. dzenāt; izdzenat; izgaiņāt; izklīdināt; izkliedēt; iztrenkāt; klaidēt; klīdināt; kliedēt
T09

Latviešu-krievu vārdnīcu. 2014.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Смотреть что такое "gaiņāt" в других словарях:

  • găinaţ — GĂINÁŢ, găinaţuri (găinaţi), s.n. (m.) Excremente de pasăre. [pr.: gă i ] – lat. [stercus] gallinaceum. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  găináţ s. n., pl. găináţuri/găináţe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • gunoi — GUNÓI1, gunoaie, s.n. 1. (La sg. cu sens colectiv) Resturi murdare sau netrebuincioase care se aruncă. 2. Baligă amestecată cu paiele care au servit vitelor drept aşternut, întrebuinţată ca îngrăşământ agricol organic. 3. Fir de pai, scamă,… …   Dicționar Român

  • găina — GĂINÁ1, pers. 3 găinează, vb. I. refl. (Despre păsări) A şi lepăda găinaţul; a se găinăţa. [pr.: gă i ] – Din găinaţ (derivat regresiv). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GĂINÁ2, găinez, vb. I. intranz. (Rar; despre oameni) A lâncezi; a …   Dicționar Român

  • găină — GĂÍNĂ, găini, s.f. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne şi ouă (Gallus domestica); pasăre care face parte din această specie; p. restr. femela cocoşului. ♢ expr. A se culca (odată) cu găinile = a se culca foarte devreme. Cântă găina… …   Dicționar Român

  • găinăţa — GĂINĂŢÁ, pers. 3 găinăţează, vb. I. refl. (Despre păsări) A se găina1. [pr.: gă i . – var.: găiniţá vb. I] – Din găinaţ. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GĂINĂŢÁ vb. a se găina …   Dicționar Român

  • pişti — PIŞTÍ vb. v. prelinge, scurge. Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Sinonime  piştí, piştésc, vb. IV 1. (înv. şi reg.; despre lichide) a curge încet, a se scurge; a se prelinge din ...; a izvorî, a ţîşni, a ieşi la suprafaţă. 2. (despre… …   Dicționar Român

  • spârc — SPÂRC, (1) spârcuri s.n., (2) spârci, s.m. 1. s.n. (pop.) Bucată mică (şi nefolositoare) din ceva. 2. s.m. (fam.) Epitet dat unui tânăr sau unui copil. [var.: spârci s.m.] – cf …   Dicționar Român

  • spârcâială — spârcâiálă, spârcâiéli, s.f. (pop.) 1. eliminare prin împroşcare de excremente, mai ales sub formă lichidă (mai ales la păsări); spârcâit. 2. excremente de pasăre, găinaţ, spârcâitură. Trimis de blaurb, 10.01.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român


Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»